3 idei preconcepute despre interviurile de angajare… și cum să le depășești

Atunci când ești la început de drum în viața profesională, poți avea tendința să compensezi lipsa de experiență în relația cu potențialii angajatori cu un sistem de gândire (mai mult sau mai puți documentat) care, paradoxal, nu îți este întotdeauna prieten, ba chiar îți poate deveni dușman.

Fie că este vorba de idei preconcepute de genul “toți angajatorii vor să ofere cât mai puțini bani și să te exploateze la maxim” sau de o raportare deficitară la nivelele salariale de pe piața muncii (“nu pot să accept un job cu un salariu mai mic de 500 Euro”), de o înțelegere superficială a ceea ce este în spatele unei titulaturi sau de „așezarea” în defensivă în cadrul interviului (pentru a da impresia unei personalități puternice), toate aceste modalități de poziționare în procesul de căutare a unui job au șanse mari să îți submineze eforturile și să te ducă la concluzia greșită că “la noi în țară oricum nu te poți angaja decât pe pile”.

Ca să îți fie însă mai ușor să navighezi în universul actual al pieței muncii, îți propunem mai jos un exercițiu în oglindă: ce gândesc candidații versus ce gândesc angajatorii atunci când se află “față în față” (fie că este vorba de momentul în care un evaluator citește un CV pentru a-l selecta sau nu pentru interviu, sau de evaluarea efectivă).

Iată câteva situații frecvent întâlnite:

Candidatul: ” Chiar dacă nu mă potrivesc cu cerințele anunțului de angajare, o să trimit CV-ul că nu am nimic de pierdut.”

Angajatorul: „Am nevoie de un profesionist cu profilul menționat în anunț, dar pentru că e posibil să nu găsesc exact combinația dorită de competență, experiență și cunoștințe, as putea să selectez pentru prima etapă și un profil mai puțin potrivit dar în niciun caz unul care nu are nicio legătură cu ce am menționat în anunț. ”

Sfatul specialistului: Activitatea proactivă de trimitere de aplicații la joburi potențial interesante este recomandată. Evită însă să aplici la grămadă la joburi care nu au nicio legătura cu ce ai studiat/lucrat până la momentul acesta (mai ales dacă numărul de ani de experiență solicitat este mare). Ai șanse mici să atragi atenția (în sens pozitiv) și nu faci decât să îți crești gradul de frustrare pentru că nu primești niciun răspuns.

******

Candidatul: „Nu știu engleza foarte bine, dar în anunț se cere acest lucru așa că o să trec asta în CV, măcar să mă cheme la interviu.”

Angajatorul: „O să evaluăm cunoașterea limbii engleze încă din etapa interviului telephonic, ca să nu ne pierdem timpul cu persoanele care nu îndeplinesc acest criteriu eliminatoriu.”

Sfatul specialistului: Nu ajută la nimic să cosmetizezi CV-ul. Dacă nu ești convins de nivelul de cunoaștere a limbii engleze sau de utilizare a calculatorului, încearcă să te evaluezi cu ajutorul unor teste obiective. Abilitățile de genul acesta sunt cel mai ușor de verificat și ai șanse mari să fii respins definitiv de o companie dacă ai încercat să pari altceva decât ești.

******

Candidatul: „În timpul facultății nu am lucrat pentru că am avut foarte mult de învățat, așa că nu văd ce exemple de experiențe personale îmi poate cere un potențial angajator.”

Angajatorul: „Chiar dacă nu a lucrat ca voluntar/într-o organizație studențească, orice student are experiența lucrului în echipă, pe proiecte, în timpul facultății. Dacă nu poate să îmi dea exemple de astfel de experiențe personale care să ilustreze anumite abilități cu care poate veni în job, nu vă de ce i-aș acorda o șansă.”

Sfatul specialistului: Nu te consola cu gândul că studiul este suficient. Din păcate, sistemul educațional de la noi are o încărcătură teoretică mult prea mare. Caută experiențe de muncă pe timpul facultății, măcar în vacanțe, despre care să poți vorbi cu exemple concrete pentru a comunica mai bine ce ești și ce ai putea face în organizația care recrutează.

******

Vestea bună este că nu ești nici primul și nici ultimul proaspăt absolvent la început de drum. Multe, foarte multe generații s-au mai aflat în postura în care ești acum, având chiar mai puține instrumente la dispoziție pentru clarificarea traseului pe care trebuie să îl aleagă și pentru poziționarea cea mai inspirată în fața evaluatorului.

Soluția e de găsit în informare, practică și în bun-simț… pe care, de altfel, ți-l recomandăm în doze foarte mari.

(Articol scris pentru Inspire – Ghidul de carieră pentru studenți)