Fotolia_1423070_Subscriptio

Adidasi cu toc

June 30th, 2011, , Un comentariu, 5,958 views
print Printeaza

Prietenul meu Doru avea pe vremea liceului o pereche de adidasi. Originali, din piele alba cu trei dungi albastre. Cumparati pe sub mana de la un mecanic de bord la Tarom. In timpurile alea, pe care multi, deja, le stiu doar din povesti, Doru era super-cool! Purta de zor adidasii lui noi. La sport, la scoala, prin oras, ba de multe ori chiar prin casa. Pana cand, intr-o zi, dezastrul s-a produs: pingelele, plictisite de-atata frecus si maltratare, au cedat. S-au gaurit si s-au tesit in calcai.

Necajit ca nu achizitionase garantie extinsa, dar hotarat sa fructifice la maxim fetele inca aratoase si sa-si mentina astfel statutul obtinut prin truda atator contributori (de la Adi Dassler pana la taica-su) Doru s-a adresat unui service autorizat – cizmarul din colt. Cizmarul, profesionist de rit vechi, a rascait constiincios pingelele tocite, din latex alb turnate, si i-a lipit cu prenadez altele noi, negre, din cauciuc vulcanizat. Apoi, din exces de zel, „ca sa nu vii la vale” le-a aplicat si doua tocuri, batute in cinci tinte fiecare. „Ie elastici, uite, vine ca manusili” ii demonstra cizmarul calitatea lucrarii lui Doru, devenit alb la fata ca vechii lui adidasi la vederea monstruozitatilor cu toc.

Neavand insa de ales, (mecanicul de bord fugise in Germania sau taica-su nu mai avea bani, nu stiu exact) Doru lua adidasii si incepu din nou sa-i poarte. Asa cu toc. Nu peste tot, si mult mai cu fereala, temandu-se desigur de ironiile noastre infantile. Nu mai mergea cu bicicleta. A inceput sa poarte pantaloni mai lungi, ce maturau asfaltul si-i inveleau tocurile. Statea numai cu fata si mergea ultimul in grup. Degeaba! Era suficienta o miscare gresita, o pozitie neinspirata, si de celebritatea lui locala se-alegea, incet dar sigur, praful. Hei, ti se vede tocul la adidas!

Am intalnit multi candidati cu tocuri la adidasi (esecuri profesionale, pete gri in cv, abilitati sau experienta diferite de cele afisate, tinichele de coada sau chiar tare comportamentale), unii chiar candidand pe posturi de front-runner. Mai toti incercau, precum Doru, sa-si justifice insuccesul sau ignoranta dand vina pe cizmar, pe prenadez, pe fostul sef, pe criza, pe context. Doreau deci sa-si aroge imagine, merite, beneficii, fara sa isi asume responsabilitatile si riscurile aferente. Voiau sa mearga in adidasi fara sa tina seama de cuiele din talpa. Hei, ti se vede tocul la adidas!

Altii se cazneau, tot ca si Doru, sa-si ascunda tocurile sub pantaloni mai lungi sau evazati. Referinte false, istorii nereale, cuvinte potrivite sa dea bine. Dar, exact ca in cazul lui, cu cat se straduiau mai tare sa disimuleze realitatea, cu atat atrageau mai tare atentia asupra ei. Hei, ti se vede tocul la adidas!

Am intalnit, in fine, candidati care nu procedau deloc ca Doru. Nu se-ascundeau si nici nu se justificau. N-aveau de ce. Erau convinsi ca adidasii lor erau la fel ca noi, c-asa se poarta, ca e trendy, sau ca pur si simplu nu au nici toc, nici pingele negre. Erau convinsi ca-s cei mai potriviti pentru jobul respectiv si mai ca te-ar fi repezit daca-i contraziceai. Unul dintre ei, de pilda, mi-a telefonat la 10 minute dupa ce plecase de la interviu si mi-a reprosat:”Am inteles, e jobul aranjat pentru altcineva, da’ puteai sa-mi zici de la inceput” Hei, ti se vede tocul la adidas!

Cum sa scapi de tocurile-astea pacatoase? Cel mai simplu ar fi sa nu le porti. Dar daca totusi nu ai alti adidasi, iata mai jos cateva sfaturi:

1. Nu te feri sa-ti recunosti esecurile. Nu-ti pieptana prea mult cv-ul, ca o sa cheleasca prematur. Povestea traiectoriei tale profesionale nu-i musai sa fie o enumerare de realizari colosale. Din greseli invatam cu totii si vei marca puncte importante demonstrand intervievatorului cum ai progresat invatand din ale tale. Generic, asta se cheama Experienta.

2. Asuma-ti responsabilitatea pentru  nereusite. Nu da nerealist vina pe altii, si mai ales pe fostul angajator. Priveste constructiv, evalueaza pagubele, arata ce si de ce n-a mers bine, cum si daca s-a putut remedia, si ce, aposteriori, ai fi facut altfel. Angajatorul isi doreste mai mereu in echipa problem-solveri si oameni responsabili.

3. Nu pretinde ca esti altcineva. Nu vinde ce n-ai de vanzare. Chiar de vei reusi sa „pacalesti”, vei fi, de multe ori, chiar tu nemultumit de-a fi apoi captiv pe-un job ce nu ti se potriveste. Alternativa insa este chiar mai neplacuta. Teste profesionale, de limba, aptitudini, evaluari psihologice, referinte, sunt numai cateva unelte folosite in procesul de recrutare, tocmai pentru a depista astfel de neconcordante. Si-n loc de job poti primi un „X” intr-o baza de date.

4. Fii realist. Pozitioneaza-te corect pe piata muncii. Uita-te cu atentie in jur si raporteaza-te lucid la ceilalti. Nu e o pledoarie pentru norma. Dar stii, sper, vorba: „Inadaptabilul e un invins”. Si doar asa poti evita sa ti se strige, cand ti-e lumea mai draga: Hei, ti se vede tocul la adidas!

Afla mai multe despre Dragos Popescu aici.

Taguri: , ,
Aboneaza-te la newsletter! Ai cele mai bune stiri despre HR, in fiecare zi, pe mail.
Comentarii
  1. Anca says:

    Foarte frumoasa metafora si foarte semnificativa! Mai ales pentru “candidatii adaptati”.

Comenteaza