Când jobul altora este jobul tău

Pentru piața de recrutare, ultimii cinci ani au fost extrem de dificili. Însă, pentru un business în domeniu pornit din dorința de a merge pe propriul drum, provocările s-au transformat în lecții valoroase.

Acum cinci ani, când sectoarele economiei se prindeau pe rând în pânzele țesute de recesiune, Mădălina Uceanu punea bazele companiei de recrutare și consultanță în resurse umane CareerAdvisor. Despre ce înseamnă să pornești o afacere în plină criză, cum și-a înfruntat frica și ce formează o echipă ideală ne-a vorbit chiar ea.

Care au fost momentele cheie pentru CareerAdvisor în acești ani?

Primul a fost la o lună după ce am pornit businessul, când mi-am luat primul birou și a venit prima colegă alături de mine. Intrasem în online în urmă cu un an cu PortalHR și planul inițial a fost să devin un digital nomad. Aveam de gând ca, cel puțin doi ani, să lucrez de capul meu, singură, având întâlniri în locuri publice, să îmi închiriez un spațiu la un hub și să lucrez de una singură. După o lună, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg și am făcut exact pe dos, respectiv mi-am dat seama cât costă de fapt toate întâlnirile în oraș și cât m-ar costa un birou pe care l-aș putea închiria și în care aș avea și intimitatea de care am nevoie, fiindcă este nevoie de confidențialitate în discuții, în consilierea de carieră. Motiv pentru care, o lună de zile mai târziu, aveam primul birou și o colegă care fusese restructurată din jobul anterior și își căuta de lucru. Un alt moment a fost în al doilea an, când mi-am dat seama că modul în care se structurează lucrurile trebuie să fie ușor diferit, adică unul a fost planul cu care am venit eu de acasă și alta a fost realitatea din piață. Mi-am dat seama că sunt câteva zone care ne permit să susținem businessul. Una din ele a fost recrutarea. Inițial am vrut să renunț la recrutare, mai degrabă dintr-un motiv care ținea de fairplay față de fostul meu angajator, dar mi-am dat seama că în piață eu altceva nu știu să fac, că pentru asta sunt recunoscută și că lucrurile se leagă foarte bine. {i am continuat să fac și recrutare.

Ați pornit businessul într-o perioadă foarte dificilă. De unde v-ați luat puterea de a lupta?

Îmi aduc aminte cu plăcere de oamenii care m-au felicitat pentru decizia de a începe, pentru curajul de a porni în 2010, și care au ales să lucrăm împreună. În continuare am această senzație, dar atunci era și mai acută, că orice client care a venit către mine în acea perioadă a fost un cadou care mi-a fost făcut mie personal. Businessul practic nu exista, lumea m-a sunat pe mine și am luat foarte personal foarte multe proiecte. Continuăm să facem acest lucru, nu suntem o echipă foarte mare. Sunt foarte multe persoane cu care lucrăm pentru că ne știm de ani de zile și am încredere în ce au făcut în decursul anilor. Interesanți sunt și oamenii care, când treci prin schimbări de acest gen, te evită o perioadă, până se asigură că nu te-ai înecat, după care reiau legătura. Sunt o categorie interesantă, dar cei de la care mi-am luat energia au fost cei care în primele momente au avut încredere mai mare că o să îmi iasă lucrurile decât aveam eu de fapt în realitate. O altă lecție pe care am învățat-o în această perioadă a fost că nu este vorba despre cât de frică îți este, pentru că frică îți va fi tot timpul, ci despre cum îți gestionezi de fapt această frică și ce faci când ți-e frică: te blochezi sau reușești să te montezi? Pentru mine frica a fost un motivator suficient de puternic. Iar perioada de 2010 nu am ales-o. Atunci s-au întâmplat lucrurile, atunci am simțit că am curajul să o pornesc. {tiam că o să fie greu, ușor nu mă așteptam să fie.

Care au fost provocările cu care v-ați confruntat la început de drum?

Era mijlocul crizei când am pornit, abia se instalase. Au fost provo­cările pe care le-a avut toată piața, la care s-a adăugat faptul că noi eram noi și nu știam de capul nostru. Nu se făceau recrutări, nu se mișca piața de HR. Și au fost perioade lungi în care nu au fost proiecte de recrutare, nu se recrutau oameni, din contră, se restructurau. Și atunci a fost foarte dificil să ne mișcăm. Am făcut și proiecte de consiliere, multe proiecte de outplacement, am început cu partea de traininguri. Apropo de dinamica businessului, 2010 – 2011 au fost ani grei cu începutul, dar nu au fost ani slabi. 2012 a fost un șoc, pentru că a mai fost un vârf de criză. Nu s-a mișcat nimeni cu nimic. Nu o să uit, au fost câteva luni atunci în care nu am avut proiecte. Dar am supraviețuit și mi se pare un succes destul de mare că am supraviețuit, că am crescut în acea perioadă și avem creștere constantă de ani de zile.

Dacă nu reușeați?

Descoperă răspunsul la această întrebare dar și la celelalte citind tot interviul acordat revistei BIZ.