Cariera în comunicare – tendințe, salarii, bugete și perspective

Recent, Asociaţia Europeană a Directorilor de Comunicare (EACD) a făcut public studiul European Communication Monitor, ediţia 2013, cel mai amplu studiu despre comunicare şi specialişti din acest domeniu din lume: 43 de state şi 2710 specialişti în comunicare intervievaţi.

Studiul a fost condus, pentru al şaptelea an consecutiv, de Dr. Ansgar Zerfass, cercetător şi profesor de management al comunicării la Universitatea din Leipzig. România este printre ţările incluse în cercetare, astfel că vă prezentăm câteva concluzii ale acestui studiu.

Se pune accent pe comunicarea CEO, din perspectivă managerială sau de specialist în domeniul său, motiv pentru care specializarea de management coaching devine destul de căutată în peisajul comunicării, în Europa.

Tot din perspectiva specializărilor interesante, cei care au dezvoltat abilităţi de comunicare în mediul onine şi social media se pot aştepta la oferte de job, ţinând cont că există discrepanţe între importanţa acordată acestor medii de comunicare, numărul organizaţiilor care le includ în strategii şi specializarea comunicatorilor în această zonă.

De asemenea, specialiştii care sunt activi pe reţelele sociale, la nivel personal, au tendinţa de a acorda o importanţă mai mare includerii acestui canal în strategiile de comunicare.

 Notabil, comunicatorii români au înregistrat scoruri bune la capitolul competenţie de comunicare în zona social media şi online şi cea mai mare pondere europeană în ceea ce priveşte importanţa acordată blogurilor în cadrul unor strategii de comunicare.

De asemenea, România stă destul de bine şi la capitolul “crize de comunicare”, doar Norvegia şi Belgia depăşindu-ne la procentul de respondenţi care au spus că nu s-au confruntat cu nici o asemenea criză în 2012. 

În termeni de influenţă a comunicării şi a comunicatorilor în cadrul organizaţiilor se observă o creştere uşoară, după declinul major de anul trecut. Totuşi, în ceea ce priveşte profesioniştii care se ocupă de comunicare, importanţa acordată lor nu reuşeşte să depăşească valorile de acum doi ani.

În ceea ce priveste bugetele, este evident că acestea sunt influenţate de economia fiecărei ţări, însă, chiar şi aşa, creşterea importanţei funcţiei de comunicare în organizaţii nu se vede şi în creşterea bugetelor departamentelor de comunicare, în comparaţie cu alte departamente. În faptcomparativ, bugetele de comunicare sunt în scădere. Aceste procente ridică şi problema încederii pe care comunicatorii au au în viitorul lor şi în cel al profesiei. Astfel, doar ceva mai mult de jumătate dintre ei se declară optimişti.

În ceea ce priveşte creşterea bugetelor de comunicare, România se află pe un deprimant ultim loc în Europa, alături de Italia, deşi, comparat cu aceeaşi ţară, optimismul care ne caracterizează e evident şi la acest capitol: în Italia doar 38,9 dintre comunicatori au o percepţie pozitivă asupra viitorului profesional, în timp ce în România, acelaşi procent este e 53.1% – mai mic decât media europeană, totuşi.

Iată şi procentele optimism vs influenţă în cadrul organizaţiei, pe tipuri de comunicare:

Nu în ultimul rând, şi creşterile salariale resimt tendinţa generală legată de bugetele pentru comunicare, dar e important de precizat, din nou, că salariile sunt direct corelate şi cu economia ţărilor. Astfel, în ţările mai dezvoltate şi mai stabile din acest punct de vedere, salariile sunt mai mari, şi viceversa. Se vede, de-a lungul anilor, o creştere semnificativă a procentului celor care câştigă sume de 30.000 de euro pe an, de la 9,2% în 2009, la 22% în 2013. Cifrele, aşa cum admit şi autorii studiului, nu reprezintă decât nişte marje (în România, „sub 30.000 de euro” poate ajunge şi de 2-3 ori mai jos, inclusiv pentru poziţii manageriale – aşa cum o arată acest studiu despre salariile în SM, doar o parte din efortul de comunicare al unei organizaţii).

În concluzie, în ciuda faptului că, şi în 2013, importanţa comunicării ca proces creşte, iar influenţa comunicatorilor în organizaţii este, de asemenea, într-un trend ascendent, bugetele, salariile şi optimismul oamenilor care lucrează în acest domeniu nu se bucură de aceeaşi consideraţie. Poate, cine ştie?, până în 2014, profesioniştii europeni în comunicare vor face o campanie de PR chiar pentru ei înşişi iar acest lucru se va vedea în cifrele următorului studiu EACD. Să sperăm!

Aflați mai multe despre PR-ul în România vs restul ţărilor europene: salarii, bugete, competenţe, strategii şi altele!

Puteți descărca toate rezultatele studiului aici.