Fotolia_2766774_Subscriptio

Ce raspund cand ma intreaba de ce vreau sa schimb locul de munca?

April 13th, 2011, , 2 comentarii, 8,734 views
print Printeaza

Una din cititoarele noastre de pe Unica.ro ne-a intrebat:

Eu vreau sa plec fiindca salariul e prea mic pentru munca depusa si pentru ca seful e un tiran. Dar nu pot sa zic asta la interviu ca sa nu creada ca sunt genul care se plange mereu sau care nu rezista la stres. Cum pot raspunde la intrebarea asta asa incat sa nu pic prost? Nu pot sa zic ca nu mai pot avansa sau ca vreau sa fac un pas inainte pentru ca nu e cazul. Am unde sa avansez si compania e cea mai mare din domeniu.

Ai dreptate, codul de conduita in interviu ii recomanda candidatului sa evite cateva afirmatii care pot aduce imaginii sale prejudicii serioase. Recomandarile nu sunt insa aleatorii, ele se bazeaza pe un rationament justificat in ordinea logicii imediate. Marea provocare de ambele parti (evaluator si evaluat) este sa le puna in context.

Sa le luam deci pe rand. Chiar daca motivatia ta pentru a parasi organizatia ar fi doar legata de partea salariala, tot nu ar insemna ca e ceva rau in asta, cu atat mai mult cu cat aceasta nemultumire este asezata de tine in context: “salariul e prea mic pentru munca depusa”. Sigur, aici poate interveni si o “citire emotionala” care in absenta unor detalii suplimentare poate sa duca la concluzia pripita mentionata de tine cum ca esti genul care nu rezista la munca multa. Aici trebuie insa luat in calcul un aspect suplimentar: Care este salariul corect pentru munca pe care o depui? Si ce inseamna corect? Corect fata de ceea ce consideri tu ca este valoarea pe care o aduci in organizatie sau prin raportare la media pietii? De cele mai multe ori, nemultumirile legate de salarii cumuleaza aceste doua surse: stim ca meritam mai mult nu doar pentru ca oferim rezultate de calitate, dar si pentru ca in piata astfel de performanta se plateste mai bine. Privita deci din aceste doua puncte de vedere, modalitatea in care poti pune in cuvinte aceasta motivatie pentru a nu da nastere la concluzii gresite in interviu este mult mai la indemana.

E putin probabil ca discutia despre motivatia plecarii si asteptarile salariale sa fie purtata la inceputul interviului, astfel incat pana la momentul acela mai ai timp sa faci dovada valorii pe care o aduci prin munca de calitate. Dovada e de preferat sa fie detaliata in termeni cat mai concreti de performanta: de la cifre la procente de crestere a unor indici relevanti, la aspecte mai sensibile de calitate care vorbesc de la sine despre ceea ce stii si poti face. Motivatia plecarii ca nevoie a unei recunoasteri mai bine ancorata in reaitate poate fi sustinuta apoi cat se poate de firesc, odata dovedit nivelul de performanta atins.

In ceea ce priveste relatia cu seful direct, un alt subiect despre care ti se recomanda sa vorbesti in termeni foarte echilibrati, lucrurile nu sunt niciodata doar albe sau negre. In mod firesc, un potential angajator care aude un candidat vorbindu-si de rau superiorul direct isi poate justifica logic presupunerea ca daca l-ar angaja, candidatul va gasi probabil la un moment dat suficiente motive pentru a-si vorbi de rau si noul sef. Sigur, concluzia este destul de simplista, dar este cat se poate de frecventa pentru ca usureaza un rationament si explica o alegere.

La modul concret, despre relatia cu superiorul direct poti vorbi pe parcursul interviului inainte de a te gandi sa mentionezi caracterul sau tiranic ca motiv pentru schimbare. Este important sa poti da exemple de situatii in care te-ai simtit demotivata sau frustrata din cauza unor comportamente specifice ale superiorului direct, evitand insa concluziile si etichetele negative privind calitatea (sau lipsa de calitate) a acestuia. Este foarte probabil ca evaluatorul sa iti puna intrebari specifice despre genul de manager cu care iti place sa lucrezi si atunci e momentul potrivit pentru a descrie ce poti face cu motivatia si sustinerea corecta, punand deci accentul mai degraba pe tine si mai putin pe ceilalti.

Ca sa concluzionam, riscul de a “da prost in interviu” creste direct proportional cu oferirea unor motivatii neancorate in contexte reale si descrise prin cuvinte cu conotatii mai degraba negative. Interviul este, din pacate, un taram al emotiilor si daca ai constientizat pericolul unor interpretari gresite, lupta e déjà pe jumatate castigata. Nu credem ca e nevoie a inventezi motive “corecte din punct de vedere politic” pentru a-ti explica nevoia de schimbare. Iti poti folosi mult mai eficient energiile dovedind valoarea pe care o aduci si tipul de interactiune care iti faciliteaza performanta. Motivatia reala pentru schimbare este esentiala atat pentru evaluator cat si pentru candidat. Amandoi se asigura astfel ca nu cumpara ceva de care nu au nevoie sau care ar putea ajunge chiar sa ii incomodeze.

Taguri: , , ,
Aboneaza-te la newsletter! Ai cele mai bune stiri despre HR, in fiecare zi, pe mail.
Comentarii
  1. Schneider says:

    Eu as recomanda sinceritatea. Raspuns simplu: actualul loc de munca nu mai imi duce nici satisfactie profesionala si nici financiara.

    HR-ii ar trebui sa isi schimbe si ei atitudinea. eu cand sunt invitat la formarea unei comisii de evaluare, urasc sa mi se vanda gogosi. este drept, eu analizez strict tehnic, dar sa spui ca vrei sa cresti in acea companie, sa aduci valoare, este prea mult.
    Toti vrem bani. de aceia si ne cautam locuri de munca. pentru ca nimic nu este pe gratis. De aceia dezvoltam afaceri, ca sa luam banii celorlalti.
    Succesul vine cand spui direct : “VREAU! ” si sa si sti ce si de ce.
    Interviul se transforma intr-o minciuna: Minte-ma dar minte-ma frumos( orgoliul trebuie si el gadilat).
    Lucram pe bani, nu pe strangeri de mana, daca lasi impresia ca asta doresti,asta si primesti. strangeri de mana si munca pana nu mai poti si plata nesemnificativa

  2. [...] punand deci accentul mai degraba pe tine si mai putin pe ceilalti, recomandă specialiştii PortalHR.ro. AKPC_IDS += [...]

Comenteaza