În căutarea stării de flux (ultima parte)

Marele secret al stării de flux (pentru clarificare, citește aici prima parte a recenziei) este tocmai acesta: pe parcursul ei nu ne gândim la noi, la ceea ce suntem, la cât de bine sau de rău ne simțim. Singurul lucru care contează este activitatea în sine, iar modul de funcționare este unul pe care Mihaly Csikszentmihalyi îl denumește prin termenul autotelic (auto = sine, telos = scop). Sigur, pentru a intra în starea de flux este nevoie de un efort semnificativ la început și de o cantitate mare de atenție (a se citi concentrare), dar am fi surprinși, spune autorul, cât de multe lucruri devin interesante odată ce le considerăm ca atare.

Dacă vi se pare că raționamentul se invârte cumva în cerc, cercetarea o să vă convinga din nou că Mihaly Csikszentmihalyi are totuși dreptate. Persoanele cu potential creativ mare iși muta atenția de la ego (fără de care nu putem trăi dar ale carui tendinte nu întotdeauna echilibrante le putem stăpâni) către exterior, având astfel capacitatea de a surprinde lucruri/idei/imagini pe care cei mai mulți dintre noi nu le observăm din cauza preocupării permanente pentru o auto-iubire excesivă.

Nu vă ambalați, psihologul Mihaly Csikszentmihalyi nu este un fundamentalist religios și nu iși propune să vă convingă să renunțați la ego. Chiar subliniază faptul că i se pare utopic să ne imaginăm că putem trăi in absența ego-ului. Ceea ce însă ne propune este să îi controlăm pornirile și să incetăm să ne mai plângem că nu avem suficient timp pentru lucrurile importante.

Autorul pledează pentru o administrare mai judicioasă a scopurilor pe care ni le definim în viață. Cu exemple de lideri de business care iși organizează zilele in virtutea unor liste de priorități, Mihaly Csikszentmihalyi ne incurajează de fapt să ne alegem scopuri care ne vor ordona conștiința (ajutându-ne să ajungem la acea „entropie negativă” despre care vorbeam mai devreme).

Odata acestea alese, secretul stă și de această dată în modul în care ne raportăm la ele. Putem alege să ne frustrăm pentru că nu reușim (la prima vedere) să le atingem, sau să ne bucurăm (a se citi “scufundăm”) în și prin derularea efectivă a activităților care ne pot duce acolo unde ne-am propus. Seamănă, nu-i așa, cu acel adagio aparent banal: “ e mai important să participi decât să câștigi”.

Există posibilitatea ca în acest punct să rasuflați usurați și să considerați că toată această “filosofie” a fluxului este de fapt modalitatea unei persoane poate mai puțin “competitive” de a-și salva stima de sine prin poziționarea efortului (indiferent de rezultat) pe primul loc. Dar cercetarea pe care se bazează această “filosofie” are șanse mari să vă convingă că v-ați inșela dacă ați gândi așa. În realitate, starea de flux corelează semnificativ la toți participanții la studiu cu stima de sine.

Să ne imaginăm situația în care provocările jobului sunt în concordanță cu abilitățile noastre, scopurile sunt bine definite și muncim fără să ne dăm seama că depunem vreun efort, ajungând la ceea ce autorul numește “imersiunea totală în activitate”. În astfel de momente suntem mai puternici decât în mod normal și percepția timpului este distorsionată (orele ne par minute) iar noi ne bucurăm de simplul fapt că facem ceea ce facem. Odată ieșiți din această stare de flux, senzația de împlinire/sens apare de la sine și împreună cu ea se instaleaza și o percepție sănătoasă a propriei valori pe care nu ne-o poate diminua nimeni.

A nu se înțelege greșit! Nu este vorba aici de orgoliu sau de supra-evaluare. Cei care experimentează starea de flux mai des se simt mai bine cu ei înșiși iar din asta mecanismele subtile ale auto-valorizării corecte se hrănesc fără drept de apel. Ei ajung să conștientizeze faptul (pe care autorul ne încurajează să îl descoperim ca pe un răspuns clar la intrebarea despre sensul vieții) că fac parte din ceva dincolo de ei, că amprenta pe care și-o pun asupra universului este clară și controlată prin voință proprie, că ceea ce anticii numeau “amor fati” (dragostea pentru destin) este un deziderat sanatos și absolut realizabil.

Înainte de a încheia, haideți să coborâm discuția din nou la nivelul pragmatic al acelei treimi din timp pe care o petrecem la muncă. Beneficiile atingerii stării de flux în aceste momente ar trebui să fie evidente și despre ele vorbește și Dan Pink în descrierea noii sale teorii motivaționale. Cu cât avem mai multe experiențe de tip flux (și) la locul de muncă, cu atât muncim mai ușor (pentru că nu mai avem senzatia că muncim), ne simțim mai bine asezați în alegerile și acțiunile noastre și ne putem manifesta la maxim potențialul de creativitate/inovație etc.

Realist vorbind, in viața de zi cu zi, momentele când voința, inima și mintea se află pe aceeași lungime de undă sunt, într-adevăr, rare. Dar, odata ce am experimentat senzația de armonie între ceea ce ne dorim, gândim și simțim, e greu de crezut că nu ne-am propune să replicăm cât mai des această stare. Măcar și numai pentru faptul că, odata ieșiți din ea, ne simțim, în sfârșit, fericiți.

Daca v-am trezit interesul, puteți afla și mai multe lucruri despre starea de flux și beneficiile ei citind cartea Starea de Flux: psihologia experienței supreme de Mihaly Csikszentmihalyi, traducerea din 2007 de la Curtea Veche a cărții cu titlul original Finding Flow: The Psychology of Engagement with Everyday Life, 1997.