Job în 24 de ore

În 2011, pe 11 octombrie, Alina Constantinescu, un nume cunoscut printre bloggeri, publica pe propriul blog un post intitulat “Job în 24 de ore” în care enumera ce știe, ce poate, ce-i place să facă și adăuga câteva recomandări (dintre care două semnate de Bobby Voicu și Manafu). Și-a promovat postul pe conturile personale de Twitter, Facebook, LinkedIn și G+. După 24 de ore, Alina a contabilizat 104 menționări pe Twitter, 142 de menționări pe Facebook, 15 în Google+, 7 afișări pe LinkedIn via Twitter și 23 de comentarii pe blog. Care i-au adus trei oferte serioase de job și angajarea, de la 1 noiembie 2011, ca Online Community Manager, în cadrul companiei Bit-Soft.

Am întâlnit-o pe Alina și mi-a povestit detaliile și urmarea acestei căi originale de a-și găsi job. Am ajuns, printre altele, la concluzia că angajatorii care vor să caute tineri inteligenți, dinamici, originali și, mai ales, pricepuți la social media, ar trebui să uite de CV-ul cu studii, experiență și skills și să afle cât mai mult despre rețelele de socializare.

Unde lucrai în momentul în care ai pus postul?

Lucram în marketing, la Casino Palace – Casa Vernescu, și știam că urma să plec de acolo și să îmi caut un job. Cum eu nu prea sunt obișnuită cu metodele clasice de a face lucrurile, nici atunci nu aș fi făcut așa, să încep să caut un job pe niște site-uri.

Deci, înainte de postul de pe blog, nu ți-ai căutat un job prin metodele clasice?

Nu. M-am gândit mai mult la o chestie care îmi era la îndemână și cu care mă simțeam eu confortabil.

Ai vrut mai degrabă să faci un experiment, sau să îți găsești job?

A fost mai mult un fel de joacă, un test, un experiment. Am zis “hai să încerc, să văd dacă merge sau dacă nu, să văd care sunt efectele lui în zona de social media, dacă poate să propage efecte sau nu”. De aceea și anuțul meu de pe blog e destul de vag formulat, fiindcă nu am mizat pe el până la capăt. L-am pornit ca pe un experiment de la care nu am așteptat rezultate concrete. Însă a ajuns să fie foarte vizibil, a generat multe reacții pe Twitter, au fost și menționări pe alte bloguri și a ajuns într-adevăr la cei care căutau oameni din zona de online, social media, marketing.

Care a fost, mai exact, feedback-ul?

După primele trei zile am primit cam zece propuneri, atât pentru job-uri full time, cât și pentru colaborări. Au fost trei mai serioase. Una de la compania pentru care lucrez acum, alta din partea unei agenții de turism, care căuta un om pentru promovarea agenției în social media și una din partea unei agenții de PR, tot pentru social media. Am mai primit și propuneri de colaborare pe proiecte punctuale, de la oameni pe care-i știam de pe Facebook sau Twitter, nu neapărat personal.

Cum ai ales oferta din partea companiei pentru care lucrezi acum?

Am primit propunerea prin e-mail, a doua zi după postare. Apoi ne-am întâlnit, dar nu a fost un interviu clasic, ci mai degrabă o discuție, în care mi-au spus că vroiau pe cineva care știe să folosească bine, în scop personal, Facebook și Twitter și care să învețe să aplice ce știe și la nivel profesional, pentru mai multe conturi și pentru mai mulți clienți. Prin grupul de firme pe care îl are, compania asigură, printre altele, servicii de marketing online pentru clienți din zona de Horeca (hoteluri, restaurante, catering). Practic, asta a contat pentru mine, faptul că nu-mi era atât de străin mediul.

Ai avut și reacții negative când ai pus postul pe blogul tău?

Da, au fost și comentarii destul de răutăcioase, ironice, pe alte site-uri care au preluat post-ul. Ideea lor era că nu dădusem nicio informație concretă despre ofertele primite și nici despre jobul final. Și totul ar putea trece doar ca o laudă personală… Pe blog-ul meu nu am avut reacții negative.

Când ai pus post-ul te-ai inspirat de undeva? Din străinătate, de pe alte site-uri?

Nu, nu m-am inspirat de nicăieri. Ideea a apărut într-o discuție de seară, la o terasă, în Centrul Vechi. După seara aia m-am gândit cum să pun anunțul ca să nu pară unul disperat, dar să aibă și ecou. Nu am mai văzut post-uri de genul ăsta înainte, dar am văzut niște exemple care mi-au plăcut după ce am postat eu. Îmi aduc aminte de o prezentare sub forma unui filmuleț, cu niște slide-uri, foarte bine făcută, din care vedeai chiar ce știe să facă omul ăla, plus că se pricepe la editare video, PR, self promo. Mi-ar fi plăcut să fie ideea mea!

Ce ai sfătui pe cineva care ar vrea să încerce ce ai făcut tu?

Păi în primul rând, dacă ai deja un blog, să îl întreții. Așa pare mult mai firesc ceea ce faci pe blog atunci când începi să îl folosești ca pe un instrument. Și contează să încerci să obții rezultatele cele mai bune cu instrumentele pe care le folosești în mod obișnuit. Mie mi-e foarte clar că, dacă mi-aș fi deschis blogul cu o săptămână sau cu o lună înainte să pun anunțul, nu ar fi avut niciun rezultat. Nu pentru că nu era un blog cunoscut, ci pentru că nu eram pregătită să îl folosesc cu scopul de a obține ceva prin blog.

Câți ani avea blogul tău la momentul respectiv?

A apărut la sfârștiul lui 2009. Deci doi ani. Pe lângă asta, i-aș mai sfătui pe cei care își caută un job să încerce metode atipice de a obține rezultate. Să depășească nivelul depunerii de CV-uri pe site-uri specializate.  Desigur, depinde și în ce zonă îți cauți job, dar dacă te interesează zona de online, poți încerca chestii cât mai dinamice, care să includă social media. De exemplu, dacă folosești în mod obișnuit contul tău de pe YouTube, să arăți asta. Poți să-ți faci un filmuleț care să prindă, pe care să îl răspândești și care să ajungă la cine trebuie.

Crezi că rețelele sociale vor influența considerabil modul de recrutare?

Social media te ajută să ajungi la niște oameni la care altfel nu reușești. Așa am făcut și eu cu anunțul de pe blog. Am ajuns la niște oameni cu care aveam puține șanse să mă întâlnesc altfel. Practic, blogul a fost liantul.

Rețelele sociale depășesc nivelul folosirii clișeelor de angajare și al CV-urilor făcute după modelul vechi, care sunt atât de seci, de nenaturale, încât nu cred că spun ceva despre personalitatea omului din spatele hârtiei.