Stiluri de lucru in echipa (partea a doua)

In articolul trecut am inceput descrierea “mesajelor conducatoare”, acelor “cerinte obligatorii” de comportament pe care ni le-am insusit in copilarie. Continuam acum, invitandu-va sa analizam aceste tipologii din perspectiva muncii in echipa, analizand calitatile si aspectele de imbunatatit ale fiecaruia.

Unora dintre noi ni s-a spus in copilarie “Grabeste-te”, ni s-a indus senzatia ca nu avem niciodata suficient timp.
Aducem in echipa multa energie si lucram bine sub presiune (s-ar putea spune chiar ca ne prieste in mod special stresul). Ne place sa facem lucrurile repede, in viteza, avem nevoie de mai putin timp de pregatire decat altii. Gandim repede, vorbim repede, ne intalnim cu multe persoane si putem schimba usor subiectele de discutie.

Dar… nu ne intereseaza in mod deosebit calitatea, ci ne motiveaza sa terminam ceea ce am inceput, chiar daca avem mici greseli. Alergam mereu, iar uneori colegii de echipa simt ca nu le acordam atentia necesara.

Altii am fost indrumati sa “Incercam din greu!”. Pentru noi este important efortul implicat intr-o sarcina si suntem foarte buni la a demara proiecte noi. Aducem entuziasmul inceputului in lucrul in echipa.

Avem o viziune larga asupra oricarui proiect, ii vedem usor ramificatiile. Este un tipar tipic pentru “antreprenor”, un om care sesizeaza oportunitatile si le fructifica. Suntem creativi si deschisi catre mediu. Totodata, este posibil sa fim mult mai buni la a incepe proiecte decat la a le finaliza. Aparent, nu suntem foarte organizati in proiecte sau pe masa de lucru; avem mereu o scuza – “este ordinea noastra!”.

Multi am incorporat mesajul “Multumeste-i pe altii”, persoane care intra deseori in stereotipul “oamenilor de echipa”.

Ne place sa petrecem timp impreuna cu alti oameni. Intuim ce le-ar face placere si facem eforturi pentru a le “intra in gratii”. Promovam armonia si buna intelegere in grup.

Din dorinta de a le face altora pe plac, uneori ne ferim de a ne exprima direct opiniile. Uneori nu suntem asertivi, ne este dificil sa ne afirmam pozitia si identitatea. Suportam greu tacerea si uneori o umplem cu (prea) multa conversatie sociala. Cautam mereu reconfirmari si “cersim” uneori mediului acceptarea.

Daca ne regasim in aceste tipologii, este important sa ne intelegem si sa ne acceptam, cu puncte tari si aspecte de imbunatatit. Si sa ne aducem aminte, ca spre deosebire de momentul in care am interiorizam aceste mesaje, acum suntem adulti si putem decide constient sa le rescriem.

Ca un prim pas, ne putem da voie sa facem lucruri diferite. Si astfel, ramand in contextul muncii in echipa, chiar daca sunt “Fii perfect”, pot sa predau o lucrare care nu este inca perfecta. Sau daca sunt “Multumeste-i pe altii”, sa traiesc linistit/a cu ideea ca nu toata lumea ma iubeste…

Cine este Raluca Mohanu? Afla aici.