Chinta lui Orlando Szasz: determinare, muncă, ambiţie, seriozitate şi mult noroc

May 2, 2013, , Comenteaza, 5,759 afisari
Phoenix ATS

Îi vin idei indiferent de locul sau de  ţara în care se află. Pe prima dintre ele a avut-o în facultate când, alături de fratele său, Roland, a creat Renania, cel mai important jucător de pe piaţa echipamentelor de sănătate şi securitate în muncă. A devenit antreprenor pentru că visa un viitor fără limite: să călătorească oriunde, oricând şi să-şi poată cumpăra aproape tot ceea ce şi-ar dori.

Cum a evoluat cariera dumneavoastră?

Am început pregătirile pentru examenul de admitere la Facultatea de Medicină încă din toamna anului 1989, cu doi ani înainte de absolvirea liceului şi implicit a datei de desfăşurare a examenului de admitere. La acea vreme erau scoase la concurs 50 de locuri la Stomatologie, iar candidaţii înscrişi erau circa 250.

Recrutezi?

Career Advisor

E-recruitment

Am ales stomatologia pentru că era cea mai “antreprenorială” dintre toate ramurile medicale, iar dorinţa mea a fost aceea de a îmi putea influenţa în mod direct nivelul viitoarelor venituri, ceea ce în cazul altor specialităţi medicale ar fi fost mai dificil, cel puţin la început de drum.

În anul al cincilea de facultate a început aventura Renania, iar absolvirea a fost un moment extrem de binevenit, pentru că îmi permitea o implicare zilnică, aproape totală în activitatea firmei.

Trecând direct de pe băncile facultăţii într-o activitate comercială independentă şi neactivând niciodată în calitate de angajat în vreo firmă, a constituit  multă vreme un handicap pentru mine, deoarece am reuşit să înteleg destul de târziu atitudinea celor aflaţi de cealaltă parte a “baricadei”.

Ce visaţi în copilărie şi cum au apărut primele gânduri antreprenoriale?

Încă din copilărie, în discuţiile avute pe acest subiect cu tatăl meu, am ajuns la concluzia că medicina este una dintre cele mai bune opţiuni pentru cariera mea. În acele vremuri nici nu prea erau foarte multe variante din care să poţi alege, pentru că  regimul comunist nu permitea desfăşurarea nici unei activităţi comerciale private. Ceea ce am ştiut însă foarte clar încă din copilărie a fost faptul că doream să am acel grad de realizări materiale şi de confort financiar, care să îmi permită un nivel de libertate şi de acţiune cât mai extins cu putinţă. Respectiv, cât mai puţine limite în calea propriilor visuri. Cu alte cuvinte, să pot să călătoresc oriunde îmi doresc, oricând îmi doresc şi să îmi pot cumpăra aproape tot ce îmi doresc.

Dorinţa de a dispune de toate resursele necesare pentru îndeplinirea visurilor din copilărie a constituit cel mai puternic şi eficient resort motivator pentru începerea unui business propriu. Când ai o astfel de foame internă, practic nu ai nevoie de nimeni şi nimic să te convingă, ci doar de o oportunitate, de o jumătate de ocazie, pe care să o poţi fructifica. Desigur că, în astfel de momente, dincolo de determinare, muncă, ambiţie şi seriozitate este nevoie şi de o mare doză de noroc. Eu cred că am avut norocul de a porni la drum într-un moment foarte prielnic, din multe puncte de vedere, şi cred că am profitat cât am putut de bine de majoritatea ocaziilor ivite.

Cum au reacţionat cei din jurul dumneavoastră când le-aţi spus că vreţi să vă apucaţi de un business propriu?

Singurele persoane a căror opinie conta pentru noi cu privire la acest subiect erau părinţii şi, în special, tata. Am avut dezbateri intense , multiple şi contradictorii pe această temă, datorate în principal viziunilor cu profil mai conservator ale tatălui nostru. În cele din urmă, când rezultatele au fost mai mult decât vizibile, a venit şi recunoaşterea din partea tatălui nostru, că drumul ales de noi a fost acela corect.  În familia noastră, relaţia dintre părinţi şi copii a fost una extrem de apropiată. Încrederea, pe care noi, ca şi copii, o aveam în părinţii noştri, a fost totală.

Când au văzut părinţii primele rezultate?

Rezultatele s-au văzut încă din primii ani, dar când am reuşit, în 2003, să finalizăm amenajările la actualul sediu al companiei aflat în Târgu Mureş, tatăl meu a fost cu adevărat impresionat.

Cum a debutat totul şi care sunt momentele, plăcute şi mai puţin plăcute, de care vă aduceţi aminte în evoluţia Renania? De unde această idee de afacere şi cine a avut ideea numelui companiei?

Documentele de constituire ale societăţii au fost finalizate pe data de 29.12.1995, iar numele de Renania este legat de faptul că primul nostru furnizor era în landul Nordrhein-Westphalen (Renania de Nord Palatinat) şi aşa s-a născut Renania Trade.

Cele mai enervante momente de la începuturi erau legate de indisponibilităţile valutare ale băncilor comerciale din România. Ele aveau ca rezultat incertitudinea posibilităţii efectuării plăţilor externe şi, implicit, a ridicării mărfurilor de la furnizori.

Momentele plăcute au fost foarte multe de-a lungul timpului, iar încoronarea acestora a constituit-o aniversarea de 15 ani a companiei, când peste 600 de invitaţi din ţară şi din strainătate au ales să fie alături de noi la acel moment.

Aţi reuşit să ajungeţi cu compania acolo unde vă doreaţi la început de drum? Prin câte schimbări a trecut afacerea până acum?

Am ajuns mult mai departe decât am fi visat noi vreodată. Curajul de a visa la scară mare şi, deci, conceptul de “think big” sunt lucruri pe care a trebuit întâi să le învăţăm şi cu care ne-am acomodat doar în timp, pentru că ele nu au fost implicite de la bun început. Au existat mai multe momente de schimbare în viaţa companiei. Unul dintre acestea a avut loc în 2001, la reîntoarcerea fratelui meu în România, când au fost reconfigurate atribuţiile acţionarilor.

orlando.szaszFratele meu nu a fost plecat niciodată din firmă, ci a fost prezent încă de la început, cu precizarea că el locuia în Germania şi era responsabil de activităţile de achiziţii, pe care, la acea vreme, le făceam aproape exclusiv de pe piaţa germană. La revenirea lui în ţară, singura provocare a fost aceea de a ne găsi un nou ritm şi o nouă armonie cu privire la activităţile şi responsabilităţile fiecăruia în firmă. Un alt moment a avut loc în 2009, când a fost regândită strategia companiei şi a fost externalizată partea de producţie. Cel mai recent dintre ele s-a petrecut în 2012, când conducerea companiei a fost preluată de către un manager inspirat, cu expertiză anterioară solidă în mediul bancar şi de corporaţie.

Ce anume v-a determinat să cedaţi managementul Renania? Cât de grea şi cât de calculată a fost această decizie? Aveţi în plan un exit total din afacere?

Nevoia de structurare a companiei pe baza unor concepte de management şi funcţionare adaptate şi corelate realităţilor zilelor noastre. Decizia în sine a fost uşoară, dar implementarea acesteia a fost o adevărată provocare. Un alt motiv a fost legat de explorarea altor tipuri de business pe care să le dezvolt. Statutul de business angel mi se pare extrem de ofertant –  am şansa să descopăr start-up-uri cu potenţial şi proiecte efervescente pe care ştiu că expertiza mea le poate ajuta să decoleze. În ceea ce priveşte posibilele strategii de exit, este absolut normal ca la un moment dat să te gândeşti la ele, dar ele nu sunt de actualitate pentru noi în acest moment.

Cu ce planuri aţi cedat managementul companiei şi ce aţi început să faceţi imediat după?

Managementul are sarcini clare în ce priveşte implementarea strategiei de piaţă a companiei şi remodelarea structurii ei interne. Există, de asemenea, o ţintă precisă de dezvoltare a indicatorilor economico-financiari în următorii 3 ani.

După predarea funcţiei de director general, mi-am îndreptat atenţia către noi proiecte de tip “start-up”, am reuşit să călătoresc mai mult şi am pus în practică numeroase puncte de pe un wish-list ce ţineau de viaţa personală şi care, din cauza lipsei de timp,  au fost în permanenţă amânate.

Wish-list-ul avea, în esenţă, două elemente importante. Acela de a dedica mult mai mult timp copiilor şi acela de a avea timp şi pentru  mine. Timpul este unul dintre “bunurile” care lipsesc cel mai mult unui antreprenor şi, după vreo 15 ani de activitate intensă şi neîntreruptă, începi să îţi pui întrebări cu privire la ce înseamnă cu adevărat echilibrul în viaţă şi cum poţi face tranziţia de la un maxim de dezechilibru, către un program şi un ritm de viaţă mai apropiate de “normalitate”.

În ce proiecte v-aţi implicat şi cum s-au finalizat ele? În ce proiecte intentionaţi să vă implicaţi pe termen scurt, mediu şi lung?

M-am implicat într-un proiect ce a avut ca rezultat organizarea unei conferinţe internaţionale care l-a avut ca speaker pe Ron Kaufman, autoritate mondială în domeniul serviciilor superioare, respectiv Service Leadership. Particip în noua serie Arena Leilor difuzată de TVR 2, iar în viitor mă văd implicat în proiecte de tip start-up.

Cât de mult au contat educaţia, mediul geografic şi anturajul de care aţi beneficiat, în construirea carierei dumneavoastră?

Total şi decisiv! Educaţia primită în familie, precum şi faptul că am avut şansa de a creşte într-o cultură de origine germană şi-au pus amprenta pe modul nostru de gândire şi de acţiune. Rigoarea, respectul, corectitudinea şi cumpătarea au fost elemente prezente în toate aspectele vieţii cotidiene din copilăria şi dezvoltarea noastră.

La început, ce anume credeaţi despre antreprenoriat? Cum vedeţi acum această noţiune?

Antreprenoriatul, în opinia mea, este o stare de spirit. O permanentă stare de căutare şi de foame de soluţii pentru a face ceva mai bine, mai repede, mai eficient şi, finalmente, de a genera plus valoare şi profit. Este o stare din care nu poţi lua pauză sau vacanţă.

Cât de dificil este pentru un antreprenor să se schimbe ori să accepte lucruri sau opinii noi?

Pentru un antreprenor bun, pur-sânge, nu este deloc dificil, dimpotrivă, este unul dintre cele mai puternice atuuri pe care le poate avea şi fructifica. Finalmente, cred că totul depinde de nivelul său de toleranţă, de profilul său uman şi de deschiderea pe care o are el, ca individ,  spre nou sau spre diversitate.

Viaţa personală a avut de suferit în raport cu cea profesională?

Da. Evident. Pentru că deşi, în teorie, când te reîntorci acasă ar trebui să uiţi de problemele şi de preocupările de la firmă, acest lucru, în realitate, nu se prea întâmplă.

Ce vă place să faceţi în timpul liber? Aţi descoperit pasiuni noi după ce aţi “renunţat” la Renania?

În timpul liber fac mult sport, călătoresc cât pot de des,  iar ultima pasiune este cea legată de arte vizuale. Ori de câte ori pot, vizitez galeriile de artă,  muzeele şi sunt prezent la licitaţiile de profil.

Treceţi în revistă câteva dintre locurile interesante în care aţi călătorit. Ce anume v-a impresionat din punct de vedere antreprenorial în călătoriile dumneavoastră?

Pentru simplitate, am să mă rezum doar la ultima destinaţie, altminteri răspunsul va fi prea lung. Este vorba despre Costa Rica, o ţară absolut impresionantă din punctul de vedere al varietăţii şi bogăţiei florei şi faunei prezente, dar şi din perspectiva tipologiilor peisagistice şi climatice.

Este o ţară în care salutul dintre oameni este energizant şi senin şi are o paletă foarte largă de valenţe, în funcţie de intonaţia aleasă de interlocutor.

“Pura Vida” poate să însemne de la “bună ziua”, “bucuros de întâlnire” sau “bucură-te de viaţă” ori “totul este în regulă”, până la “lucrurile nu prea sunt în regulă”, dacă tonul vocii interlocutorului este grav.

Este o ţară cu un potenţial imens de dezvoltare şi, în care, pe lângă “pura vida” întâlneşti, la tot pasul, o atitudine pozitivă şi relaxată, dată de bucuria faptului că, sub soarele din Costa Rica, “la vida se vive hoy” (viaţa se trăieşte astăzi).

Taguri:

Adauga comentariu

Cele mai noi
Extra
  • Special

    Consultant Career Advisor

    Mai multe Trimite o intrebare

    Evenimente

    Toate evenimentele

    Calculator

    Vezi care sunt costurile angajatului si cele ale angajatorului.
    Calculator de salarii
    Oferit de bancibancomate.ro - curs valutar banci