Cum nu facem mâine ce ne propunem azi

M-a fascinat întotdeauna mecanismul, impecabil pus la punct, prin care reuşim să NU facem mâine ce ne propunem azi. E cel ce ne determină să ne apucăm de sport pe 1 Ianuarie în fiecare an (şi să uităm de asta o lună mai târziu) sau ceea ce ne aduce “to-do list”-ul la dimensiuni monstruoase şi îl transformă într-o dovadă vie a ineficienţei personale. E mecanismul care are la bază infloritoarea şi la modă activitate a curelor de slăbire. E ceea ce ne face supereficienţi atât să ne certăm în fiecare zi de întârziere cât şi să mai dormim un pic în următoarea zi (şi să întârziem din nou).

Cum funcţionează oare? Avem, să spunem, şansa şi neşansa să operăm cu trei dimensiuni: trecut, prezent şi viitor. Spun şansa pentru că trecutul mă ajută să învăţ să nu greşesc la fel, prezentul să mă ancorez în ceea ce-i real în jurul meu, iar viitorul e locul unde pot visa. Unde-i neşansa? Nu-i numai una (voi mai reveni) dar o să mă opresc la cea ce ne ajută să înţelegem cele de mai sus.

Să zicem că Eu Cel-de-azi intârzii la serviciu. A nu ştiu câta oară. Eu Cel-de-Ieri a mai avut probleme şi a suportat şi consecinţe, aşa că îi transmite lui Cel-de-azi că nu e bine ce se-ntamplă.  Eu Cel-de-azi care mă uit acum la şeful meu (nu foarte mulţumit de-ntârzierea mea) promit că, da, de mâine, nu se mai întâmplă şi mă bazez că Cel-de-mâine se va trezi când trebuie în aşa fel incât să nu întârzii. Problema e că Cel-de-azi are în faţa şeful iar Cel-de-mâine (pe vremea când devine Cel-de-Azi) are în faţă perna plus confortul unui pui de somn în plus. 🙂 Se iscă, carevasăzică, un mic conflict de interese. Eu Cel-de-azi sunt motivat de evitarea neplăcerii cauzate de supărarea şefului plus ce-ar putea ieşi din asta. Eu Cel-de-mâine sunt insă motivat doar de plăcerea de-a mai dormi un pic şi sabotez decizia corectă de a ajunge la birou la timp.

Ce-i de făcut? Să încercăm… Ȋn primul rând devine evident că pentru mine, Cel-de-azi, ar fi util să mă gândesc la obiective care vor fi valide şi pentru mine, Cel-de-mâine. Deci, fie îmi pun poza şefului în dormitor, fie găsesc un alt motiv să mă trezesc de dimineaţa (motivul meu e bucuria unei cafele pe îndelete). Nu spun că-i simplu, dar cu motivul potrivit Eu cel-de-azi are o şansă să îşi planifice şi să ducă la îndeplinire  ziua de mâine aşa cum îşi doreşte.