Paradisul nu e pentru fricoși

December 7, 2012, , Comenteaza, 3,188 afisari
Phoenix ATS

Angajat. Corporatist. Corporatist. Concediat. Concediat. Soţ. Soţ. Antreprenor. Consultant. Coach sau psiholog de business. Autor de carte.  17 cuvinte din multele pe care Stan Sewitch le dezvoltă în cele 72 de poveşti care compun cartea “Notes from the corporate Underground – Volume 1: Paradise is not for sissies”.

Volumul numără 241 de pagini, însă îl puteţi redescoperi la fiecare trei pagini parcurse. Cam cât are, în medie, fiecare dintre istorisirile lui Sewitch. Aşadar, gândiţi-vă că nu citiţi o carte de aproape 250 de pagini. Săriţi din poveste în poveste şi nu veţi simţi când aţi ajuns la final.

De asemenea, nu vă aşteptaţi să găsiţi o carte obişnuită de business, chiar dacă titlul ar putea să nu vi se pară foarte inspirat, aşa cum s-a întâmplat în cazul meu.

Autorul dă drumul condeiului cu ceea ce am perceput ca fiind o promisiune făcută cititorului: micile poveşti pot fi parcurse la întâmplare, pentru că nu au legătură între ele, decât în foarte puţine dintre cazuri. Am vrut să mă conving că aşa este şi pe primele 40 le-am citit în ordine. Apoi, am lasat sorţii să decidă în locul, iar eu nu am făcut decât să imi dublez câştigurile cu fiecare pagină citită.

Daca vă plac poveştile despre business, leadership, oameni, ponturi de investiţii, instrumente de recrutare, vocabular, familie, vânzări, bun simţ, conflicte, alegeri, schimbare şi copii, atunci o să vă placă să citiţi măcar trei pagini pe seară.

În continuare am să vă spun o poveste. Cea pe care mi-a dezvăluit-o  Stan la numărul şapte. Se numeşte Human Capital Management (Gag).

Se făcea că primeam o invitaţie (via e-mail) la o prezentare media pe următoarea tema: Human Capital Management. Am stat o secundă să mă gândesc şi m-am întrebat ce vrea să spună expeditorul. A urmat un scurt moment de uluială. Apoi am început să îmi aduc aminte de toţi termenii folosiţi de mediul de business, în timp, pentru a descrie ceea ce astăzi se cheamă “resurse umane” sau “capital uman”.

Totul a început cu “labor”, “slave” a urmat un pic mai târziu, pentru ca apoi să ajungem la “apprentice”.  Continuăm cu “farm hand”, ajungem din nou la “labor”, trecem la “personnel” (împrumutat din armată) şi ne întânim cu “human resources”. Undeva pe la începutul anilor ’70. Termenul  este încă în actualitate, însă “human capital” pare să fie trendul.

Poate că mulţi consideră că nu este important dacă spui “personal” sau “resurse umane”. Eu chiar nu cred asta. Pentru că un nume înglobează nu doar informaţie brută, ci şi emoţii şi mesaje care pot afecta percepţiile şi, prin urmare, acţiunile.

Dacă asociez unei persoane cuvântul “capital” s-ar putea să încep să o văd ca pe o monedă ori o bancnotă. Puţin mai departe, poate ajung să mă consider “proprietarul” acelui “capital”. Nu risc să mă întorc în timp, când mă foloseam de sclavi?

Bineinţeles că vei spune că nimeni nu este atent la schimbările pe care le resimt termenii de business după o anumită perioadă. Însă te rog  să faci urmatorul experiment. Încearcă să foloseşti asocierea “human capital” în discuţiile de business pe care le vei avea cu partenerii tăi. După un timp de câteva săptămâni, schimbă cu “oameni”. Vei descoperi o altă perspectivă emoţională şi psihologică. Dar şi alte moduri de a acţiona.

Povestea mea nu se termină aici. Continuarea o găseşti la pagina 37.

Cartea reuşeşte să transfere cititorul în zilele noastre. Cele în care şomajul din Uniunea Europeană depăşeşte 22% în rândul tinerilor.

Stan îşi aminteşte că, la începutul drumului său profesional, a lucrat ca urs dansator, barman, casier, vânzător de alarme împotriva incendiilor sau ca lucrător într-o fabrică de somon.

“ Primii ani de carieră  în care alegem să avem diverse locuri de muncă prost plătite şi de scurtă durată sunt nepreţuite, din punctul meu de vedere. Aici deprindem mare parte din obiceiurile vieţii noastre de angajat.  Nu când facem treabă în gospodărie”.

Şomajul ridicat pe care îl experimentează din ce în ce mai multe ţări din UE se datorează crizei financiare, pregătirii profesionale slabe, cât şi şanselor reduse de angajare pe care le acordă angajatorii tinerilor.

“Cu toţii avem copii sau ştim copii care trebuie să lucreze în timpul tranziţiei către o viaţă independentă. Asumaţi-vă că veţi angaja unul dintre aceşti copii în fiecare an, pentru câteva luni, perioadă în care să lucreze pentru dumneavoastră sau pentru afacerea dumneavoastră. Sunt şanse foarte mari ca să nu fie cei mai buni oameni pe care i-aţi angajat vreodată şi chiar să vă coste chiar mai mult decât valoarea muncii prestate. Amintiţi-vă însă cum a fost la începutul carierei dumneavoastră şi încercaţi să le oferiţi acestor tineri o şansă decentă ca să poată reuşi pe cont propriu”, le transmite Stan angajatorilor.

Ajuns la finalul cărţii, vei descoperi un mesaj inedit din partea autorului. Stan îi invită cititorii să-i împărtăşească impresiile lor la sfârşitul unui maraton de poveşti despre viaţă şi business. El cere feed-back pentru nişte experienţe care i-au marcat cariera şi construcţia unei familii.

În câteva rânduri de încheiere ne arată, practic, cât de important este să oferi un feed-back. Aspect pe care adesea îl neglijăm. Indiferent că suntem la serviciu ori acasă.

Cartea Notes from the Corporate Underground – Vol. 1 – Paradise is not for Sissies de Stan Sewitch poate fi comandată de pe Okian aici… sau o poți câștiga cadou de la noi dacă ne trimiți un mesaj la office@portalhr.ro până pe 21 decembrie în care să ne convingi de ce e important să citești cartea pentru performanța ta sau a organizației tale.

Taguri:

Adauga comentariu

Cele mai noi
Extra
  • Special

    Consultant Career Advisor

    Mai multe Trimite o intrebare

    Evenimente

    Toate evenimentele

    Calculator

    Vezi care sunt costurile angajatului si cele ale angajatorului.
    Calculator de salarii
    Oferit de bancibancomate.ro - curs valutar banci