Sens și scop

Pentru că adesea, atunci când vorbim despre job, carieră și alegeri în viața profesională sau personală avem în vedere sensul și/sau scopul acțiunilor noastre, m-am gândit să vă recomand azi una din cărțile care mi-au provocat schimbări de perspectivă și redefiniri de priorități în absența cărora riscam să abordez întâmplările vieții inerțial.

Este vorba de Înghite Platon, nu Prozac, a lui Lou Marinoff, unul dintre practicanții consilierii filosofice, o carte și un autor cu un renume binemeritat pe toate continentele.

Mă opresc mai exact asupra discuției despre sens și scop dintr-un motiv foarte simplu. Am vorbit și se vorbește în general mult despre scop în viață atunci când ne alegem o carieră, despre sensul acțiunilor noastre și despre impactul lor asupra dezvoltării pe plan profesional și nu numai. Adesea însă le folosim ca sinonime, deși ele au sensuri diferite. Înțelegerea deosebirii dintre ele face, și in opinia lui Marinoff, viața mai bogata și, am îndrăzni noi să spunem, alegerile mai inspirate.Imediat utile pentru discutia noastră despre cariera ni se par mai ales doua capitole: Capitolul 9 despre Probleme de serviciu și Capitolul 12 intitulat Descoperirea sensului și a scopului. Indirect însă, provocatoare și interesante sunt și capitolele despre moralitate și etică, despre obținerea avantajelor din eșecuri și cele despre căutarea, menținerea și încheierea unor relații (pentru că, până la urmă, și legătura dntre mine și jobul meu poate fi încadrata în categoria relațiilor).

Scopul este obiectivul final, limanul la care vrem să ajungem. Sensul este mai degrabă o înțelegere permanentă a vieii pe parcursul desfășurării ei. Ne stabilim, deci, un scop în viața profesională care poate fi definit în termeni de genul: „să devin cel mai bun specialist în domeniul X”, sensul este de suprins analizând și găsind înțelesul întâmplărilor prin care trecem. Faptul că, în condiții de criză, apare un job disponibil într-un domeniu în care mi-am propus să excelez, poate fi interpretat ca având un anumit sens, după cum la fel de mult sens putem găsi într-o prioadă de acalmie în care, deși mă simt forțat(ă) să rămân într-un job care nu-mi place, asta nu înseamnă că nu mai pot crește ca profesionist și om.

În mod similar, scopul unui anunț de recrutare este acela de a face public un job pentru a atrage candidați, sensul anuntului este acela de a-ți oferi o cantitate de informație suficientă despre activitățile implicate în jobul respectiv. Dacă sunt foarte mulți termeni specifici care împiedică înțelegerea acestuia, este foarte posibil ca anunțul să îi se pară lipsit de sens. Dacă cerințele din anunț sunt aberante din punctul tău de vedere, oricât de mult ai înțelege anunțul, scopul acestuia nu va mai funcționa în ceea ce te privește. Putem, deci, găsi sens fără scop.

Observația cu impact major pe care o face Marinoff în discutarea diferenței dintre scop și sens este aceea că sensul și scopul depind într-o mare măsură de tine. Și în viața profesională ne simțim adesea mai confortabil dacă știm că avem un scop, chiar dacă nu stim exact care este acesta. Treapta următoare, cunoașterea scopului, ne face, evident, și mai fericiți și ne ajută să descoperim sensul întâmplărilor prin care trecem. În acest context, a fi inclus într-un program de disponibilizare poate să capete sensuri pe care altfel nu ai reuși să le percepi. În egală măsură însă, putem trăi evenimente și ni se pot întâmpla lucruri fără să le putem găsi o explicație, fără să înțelegem care este sensul lor în ceea ce ne privește. Faptul că ți-ai definit un scop nu face neapărat viața mai plină de sens, spune Marinoff, iar a persevera în credința asta poate să ducă în scurt timp la frustrare și depresie.

Un alt aspect interesant pe care îl menționeaza autorul și care, credem noi, are aplicabilitatea maximă în sfera carierei, este faptul că scopul este mai degrabă o serie de scopuri care se înlocuiesc unul pe altul în funcție de etapa vieții în care te afli. Poți alege să fii parinte full-time pentru o vreme, dar dupa un timp suficient de îndelungat s-ar putea să-ți dorești altceva fără ca asta să anuleze valoarea scopului anterior. Scopul tău poate fi chiar și acela de a-ți găsi un scop general, călătoria spre această descoperire fiind cel puțin la fel de valoroasă și de plină de sens.

Pericolul adoptării unor scopuri impuse de alții este, din această perspectivă, cu atât mai evident. Scopul are un impact major asupra modului în care gândim și acționăm, chiar dacă nu ne dăm seama. Dacă ignorăm un scop care rimează cu ființa noastră profunda pentru a face pe plac unei figuri de autoritate, e de așteptat ca, mai devreme sau mai târziu, acesta să ne ajungă din urmă și să ne facă să ne punem probleme serioase nu numai în sfera profesională.

Nevoia de autenticitate în alegerea scopului pare sa fie egalată doar de nevoia de flexibilitate. Există un moment potrivit pentru toate și e cât se poate de probabil ca un scop stabilit în adolescență sau în prima tinerețe să nu mai fie relevant pentru etapa de mijloc a vieții. Dacă nu reușim să renunțăm la un scop fixat anterior, e puțin probabil să mai putem descoperi unul relevant pentru ceea ce suntem sau am devenit între timp.

Deși vestea îngrijorătoare este că scopul nu poate fi găsit întotdeauna foarte ușor (cât se poate de adevărat în carieră), nu înseamnă că el nu există. Dacă in călătoria de căutare a scopului reușești să găsești sens în ceea ce faci și ceea ce ți se întâmplă, spune Marinoff, n-ai pierdut timpul. Faptul că trăiești cu incertitudinea scopului la un moment dat în viață, nu înseamnă că toată viața este lipsită de scop. Poate că nu ai știut cum și unde să îl cauți, poate că îți este teamă să îl cauți acolo unde este și să faci ceea ce trebuie să faci ca să îl găsești, sau pur și simplu e posibil să îl fi căutat și să nu ți se fi arătat… încă. Important este să nu renunți să cauți scopul și să găsești sensul.

Chiar dacă în clipa de față nu îți place jobul în care te afli și nu înțelegi de ce trebuie să faci ceea ce ai de făcut (sau înțelegi doar prin prisma nevoilor financiare și a factorilor de igiena), nu înseamnă că nu vei mai găsi niciodată o ușă deschisă sau o șansă de a obține jobul visurilor tale. Merită să consideri experiențele prin care treci ca o etapă pregătitoare. Dacă faci asta asta, sensul nu va întârzia să apară.

Și pentru ca lucrurile să fie și mai complicate (dar cu atât mai frumoase) trebuie să îți ții mintea trează pentru că, așa cum spune și Lou Marinoff, toate instituțiile cu o structură bine pusă la punct oferă prin natura lor sens și scop. Așteaptă de la tine, în schimb, ordine și disciplină, încredere nezdruncinată, fidelitate și devotament. Dar sensul și scopul oferite de ele nu sunt neapărat ale tale pentru că, așa cum spuneam și mai sus, ele necesită auto-elaborare și un nivel foarte sănătos de auto-cunoaștere și înțelegere a lumii. Poți considera sensul și scopul oferite de ele drept materia prima din care, prin modelare conștientă, poți face altceva. Pentru asta e însă nevoie să înveți cum să lucrezi (cu) lutul… și ăsta poate să fie un scop în sine.